Episodul 3 - Podcastul lui Radu Prisacaru - Vindecarea Sufletului incepe de la Suflet

Episodul 3 - Podcastul lui Radu Prisacaru - Vindecarea Sufletului incepe de la Suflet

Invitat: Dr: Rodica Waszkiewicz Filioreanu

Bună, prieteni. Mă bucur să ne revedem la prima emisiune a Podcastului lui Radu Prisăcaru.
Astăzi, aşa cum am promis prin promo, am o invitată specială, d-na doctor, dar îi voi spune Rodica, pentru că aici suntem tot timpul între prieteni, Rodica Waszkiewicz Filioreanu, care este medic, a absolvit în Iaşi, are specializări atât în medicină internă, în alergologie şi geriatrie, şi-a dat doctoratul în 2003, la 53 de ani, iar la 56 a dobândit o nouă competenţă în ecocardiografie. A fost director a Spitalului CFR Iaşi, poate de acolo o şi cunoaşteţi cei mai mulţi dintre dvs. După Revoluţie a luat contact cu medicina alternativă, energoterapia, tratarea sufletului, iar în 2012 a călătorit în India, unde a luat contact cu medicina ayurvedica. A văzut o altă modalitate de a trata bolnavii, şi de aceea am invitat-o, pentru a discuta ceea ce înseamnă diferenţa între medicina tradiţională, cea indiană şi chineză, şi medicina occidentală, pe care o cunoaştem cu toţii, prin prisma dezvoltării personale, pentru că a avut şi câteva călătorii interesante, şi am s-o rog pe Rodica să ne prezinte aceste călătorii iniţiatice, în India, China şi în multe alte ţări interesante.

Episodul 3 - Podcastul lui Radu Prisacaru - Vindecarea Sufletului incepe de la Suflet

Bine ai venit, Rodica!
– Bine v-am găsit.
– Cum ai ajuns la această parte alternativă a medicinii, după ce ai profesat atâţia ani medicina occidentală?
– Eu m-am pregătit, mai mult o pregătire materialistă. Materia era pe primul plan şi era cauza tuturor fenomenelor, simptomelor. Dar am constatat, în timpul practicii mele medicale, că s-a întâmplat că pacienţi care aveau aceeaşi boală, acelaşi tratament, evoluau diferit. Şi atunci am început să mă întreb: ce anume se întâmplă? Dar nu numai întrebarea asta mi-am pus-o. Mi-am pus întrebarea: care e menirea mea aici?
– Ca toţi, de altfel.
– Ca toţi de altfel. După ce ne satisfacem nevoile de siguranţă, nevoile sociale, vine o etapă în care „vrei să te cunoşti pe tine”, cum spuneau grecii.
– Ajungi în partea de sus a piramidei lui Maslow.
– Şi atunci eu am avut norocul, să spun aşa, că Revoluţia a coincis cu o vârstă a maturităţii mele, când nevoile de la baza piramidei lui Maslow erau deja satisfăcute, şi atunci,
avidă de cunoaştere, am început să am acces la această cunoaştere, pentru că a fost o explozie de informaţie şi eu eram foarte descrisă.
– De asta aţi şi făcut doctoratul…
– De asta am făcut şi doctoratul, da. Şi atunci am avut norocul să întâlnesc nişte oameni care mi-au satisfăcut dorinţa de cunoaştere, mi-au indicat anumite cărţi, literatură, care încet-încet m-au făcut să văd altfel medicina.

Episodul 3 - Podcastul lui Radu Prisacaru - Vindecarea Sufletului incepe de la Suflet

– Ăsta este un lucru foarte bun, pentru că de cele mai multe ori şcoala ne învaţă un anumit lucru, şi avem acele programe de la părinţi, de la şcoală, din experienţele prin care am trecut, şi este poate destul de greu să facem un pas în exteriorul acestor programe. Primul pas este cel de a realiza faptul că avem nevoie de mai mult şi că la un moment dat trebuie să facem o schimbare.
– Exact.
– Când a venit această schimbare? După Revoluţie, înainte?
– Cred că după Revoluţie, când am avut norocul să particip la un curs cu Niculina Gheorghiţă, şi la care ne-a întrebat: „cine eşti tu?”.
– Cred că cea mai grea întrebare…
– Şi noi am început să scriem: că sunt femeie, că sunt medic, că sunt mamă, că sunt soţie, şi ea ne-a spus: „Stop! Astea sunt roluri sociale. Cine eşti tu?”.
– Asta e greu, să ne identificăm în afara acestor domenii.
– Şi a fost ca o zguduire. Cine sunt eu?
– Întrebare clasică pentru cei ce doresc să evolueze personal, probabil.
– Şi atunci am conştientizat că sunt o fărâmă de divinitate, că am venit pe pământ să experimentez nişte sentimente, emoţii, şi că în puterea mea este să fac ceea ce vreau, în sensul să nu contravin regulilor morale sau regulilor universului, dar că în fiecare clipă dacă eşti conştient, dacă eşti prezent, poţi să-ţi programezi ziua de mâine. Şi poţi să-ţi programezi viaţa.
– Ăsta e un lucru foarte bun, mai ales că fiecare dintre noi ne-am gândit la un moment dat inclusiv la pensie, ce vom face la pensie? Eu sincer nu mi-aş dori foarte mult să am o perioadă de pensie, pentru că sunt un om foarte activ şi vreau să mă implic în tot ceea ce înseamnă dezvoltarea mea, dar şi a celor din jurul meu, poate a copiilor şi nepoţilor într-o bună zi, dar la pensie nu mă văd.

Episodul 3 - Podcastul lui Radu Prisacaru - Vindecarea Sufletului incepe de la Suflet

– Noi suntem preocupaţi în viaţa asta de nişte aspecte: de sănătate…
– Cea mai importantă, mai ales acum.
– Şi sănătatea merge pas în pas cu vitalitatea. Suntem preocupaţi de job, el merge pas la pas cu prosperitatea noastră. Suntem preocupaţi de relaţii, asta merge în parteneriat cu familia. Suntem preocupaţi de dezvoltare personală şi ajungem la spiritualitate.
– Care din nou e la cel mai înalt nivel.
– E la cel mai înalt nivel, dar probabil că fiind preocupaţi de celelalte niveluri, nu o băgăm în seamă. Dar avem foarte mare nevoie de ea.

Episodul 3 - Podcastul lui Radu Prisacaru - Vindecarea Sufletului incepe de la Suflet

– Când ai simţit această nevoie? Pregnant după aceste cursuri, ţi-au deschis aceste cursuri, cărţile ţi-au deschis? Şi ce s-a întâmplat?, şi mai ales dacă ai un punct când s-a schimbat acest lucru.
– Declicul a fost cursul cu Niculina şi prima carte pe care ea mi-a recomandat să o citim a fost a lui Florance Scovel Shinn, Jocul vieţii şi cum să-l joci. Şi am fost deosebit de surprinsă că această carte a fost scrisă la începutul anilor 1900.
– Cât de actuală este şi acum!
– Şi cât de actuală este şi cum de fapt viaţa nu este o luptă, viaţa este un dar, ar trebui să ne bucurăm, cel mai frecvent cuvânt din Biblie este „bucuraţi-vă”. Tot Florance face o referire la cuvântul Bibliei, la importanţa cuvintelor, importanţa iertării.
– Exact, până la urmă aici ajungem, la cuvinte, la gânduri şi la fapte.
– Dar dacă ajungi să fii în fiecare clipă prezent şi conştient de ce cuvinte pronunţi şi ce gânduri ai, viaţa este minunată.
– Din punct de vedere medical, ai văzut puterea acestor cuvinte?
– Extraordinar, da.
– Unde ai văzut-o?
– Deci eu am avut binecuvântarea, să spun. Fac o paranteză. Cunoaşterea înseamnă că la început faci cunoştinţă cu o noţiune – depinde, calitatea acestei cunoaşteri şi de la cine o primeşti. Dacă ai norocul să intri în contact cu o persoană de calitate, şi eu zic că am avut acest noroc, primeşti informaţia şi iniţierea. Urmează apoi etapa în care tu digeri acea informaţie şi o experimentezi tu, prin propria ta viaţă, gânduri. În momentul în care tu ai experimentat acea noţiune şi-ţi dai seama de ce realizări ai, eşti în stare să o dai mai departe. Eu am avut această şansă de a lucra cu bolnavii, cu pacienţii, şi în fiecare clipă le-am prezentat despre importanţa cuvintelor, despre importanţa gândurilor, despre importanţa emoţiilor şi că la baza tuturor bolilor stau aceste emoţii nerezolvate, gânduri şi cuvinte spuse aiurea, şi încet-încet i-am învăţat despre iertare, despre iubire şi am putut să culeg şi să văd rezultatele.
– Sunt exact cuvintele din Biblie: iubire şi iertare. Până la urmă asta ne spune şi Iisus.
– Iubire şi iertare, da. După aceea, în momentul în care ai o cunoaştere sau o noţiune şi doreşti să o aprofundezi, automat îţi vin noţiunile şi celelalte cunoştinţe. Şi aşa am făcut cunoştinţă cu David Hopkins, cel care a vorbit despre vibraţia emoţiilor noastre şi despre importanţa acestora. El şi-a ţinut teza de doctorat cu Evaluarea vibraţiei acestor emoţii, deci mi-a certificat ceea ce eu deja ştiam despre unele emoţii. Şi a doua cunoaştere pe care am avut-o este cu încă un medic, că medicii s-au ocupat de multe, este vorba de Jacques Martin, care a vorbit într-o carte despre cauzele subtile ale bolilor. Şi el ia fiecare boală şi descrie ce emoţii au dus la boala respectivă şi ce cuvinte trebuie să spui – mantre, de fapt. De fapt şi rugăciunea noastră este o mantră, Tatăl nostru este o mantră.
– Ai spus la un moment dat că discutai cu pacienţii despre puterea rugăciunii şi că aveai o rugăciune specială pe care o recomandai din când în când.
– Erau nişte „formule magice” să spunem aşa, în care spuneam: „iartă-mă, te iert, te iubesc, te îmbrăţişez şi-ţi mulţumesc”.
– Cei care fac dezvoltare personală ştiu foarte bine aceste cuvinte şi le folosesc de multe ori în mantră.
– Da. După cum mai există şi alte cuvinte, de exemplu chiar „te iubesc” are o vibraţie extraordinară. Nu mai reţin acum numele celui care l-a folosit foarte frecvent într-o închisoare de maximă siguranţă, în care, punând în faţă toate dosarele puşcăriaşilor, criminalilor de acolo, a spus neîncetat: „te iubesc, te iubesc, te iubesc…” până când, după trei ani, sau un an, închisoarea respectivă a trebuit să se închidă pentru că nu mai erau puşcăriaşi.
– Iată puterea cuvintelor şi a celor mai importante şi puternice cuvinte, „te iubesc”. Pe care noi câteodată le aruncăm prea uşor sau cu un alt sens.
– Noi când spunem „te iubesc” nu spunem numai pentru o persoană de sex opus din faţa noastră, când spunem „te iubesc” spunem „Te iubesc, divinitate!”.
– Cum spune Iisus, să iubim şi divinitatea, dar şi pe toţi cei din jurul nostru.
– Pentru tot ce mi-ai dat, pentru toată Creaţia, pentru tot ce mă bucur.
– Şi chiar Iisus ne spune că trebuie să ne rugăm ca şi cum am avea această dragoste, pentru că o avem din partea Creatorului, şi e foarte important să o arătăm şi noi la rândul nostru şi să mulţumim. Poate de aceea se spune că rugăciunea de mulţumire este mai puternică decât cea prin care solicităm anumite lucruri.
– Apropo de Piramida lui David Hopkins spune că în momentul în care noi manifestăm iubire, bucurie, pace, avem o anumită vibraţie. Această vibraţie atrage persoanele de aceeaşi vibraţie cu noi.
– Deci să nu ne mirăm dacă suntem într-o zi supăraţi, atragem oamenii care sunt la fel de supăraţi ca şi noi şi interacţionăm şi ajungem mai rău.
– Exact. Totul este să fim conştienţi în fiecare clipă de ceea ce manifestăm şi să manifestăm ceea ce ne dorim.
– E foarte important să ştim exact ce ne dorim. Cred că de aia ne este cel mai greu să ne hotărâm, pentru că de multe ori ne dorim un lucru, îl cerem Universului, Divinităţii…
– Dar noi nu credem.
– Nu credem, sau la un moment dat ne schimbăm punctul de vedere, după care-l primim, pentru că solicitarea a fost făcută, chiar dacă noi am concretizat-o într-un fel sau nu, şi după aia suntem supăraţi că am primit ceea ce am cerut, noi între timp, schimbându-ne punctul de vedere.
– Da, uite aici pot să-ţi spun o poveste a unei colege de-ale mele de serviciu, medic, care a citit despre povestea lui Joe Dispenza, care a suferit un traumatism la nivelul coloanei şi colegii lui îi propuseseră intervenţia chirurgicală, şi el a reuşit în 6 luni să-şi creeze o nouă coloană. Ea, când a citit cartea asta, a zis: „O, dacă mi s-ar întâmpla şi mie aşa ceva!”…
– Totul este să vrem, să avem curajul să cerem, să solicităm.
– Da. Adică, dacă i s-ar întâmpla şi ei să se autovindece. Şi n-a trecut mult timp şi a fost depistată cu o tumoare cerebrală…
– Deci până la urmă a provocat invers.
– Şi şi-a dat seama de fapt de ce şi-a dorit când a venit la un energo-terapeut, care io-a spus: cum ţi-ai dorit chestia asta? Şi atunci ea a rememorat şi şi-a dat seama ce anume şi-a dorit.
– De asta e foarte important să ştim, să fim conştienţi în orice moment de cuvintele pe care le spunem, de gândurile pe care le avem, pentru că ele sigur, mai devreme sau mai târziu, se vor materializa. Şi iată, ne trezim că avem astfel de surprize, că ne provocăm la un moment dat singuri rău.
– Da, ne provocăm singuri rău, de aceea trebuie să fim în fiecare clipă conştienţi şi prezenţi.
– Şi pozitivi. Pentru că dacă solicităm un lucru bun sigur îl vom primi, la fel, dacă vom solicita un lucru rău, sigur îl vom primi şi pe acela.
– Şi pozitivi, sigur că da. Şi să nu călcăm liberul arbitru. De exemplu eu gândesc un lucru bun pentru mine, dar un lucru rău pentru cel de lângă mine. Asta înseamnă încălcarea liberului arbitru.
– Exact, deci trebuie să vrem binele tuturor.
– Da, şi atunci am şi eu bine. Prosperitatea tuturor şi am şi eu prosperitate.

Episodul 3 - Podcastul lui Radu Prisacaru - Vindecarea Sufletului incepe de la Suflet

[Pauza…]
– Vreau să te întreb: care au fost lecţiile pe care le-ai învăţat, atât din interacţiunea cu bolnavii pe care i-ai îngrijit, dar şi din propriile evenimente din viaţa ta, acţiuni proprii, inclusiv gânduri pozitive.
– Ce am învăţat? Am învăţat că nimic nu stă pe loc. Totul se mişcă şi totul este într-o evoluţie şi de aceea este important să ne bucurăm pentru ziua de astăzi şi clipa de acum.
– Se spune că prezentul şi viitorul de fapt sunt hoţii prezentului, a timpului, şi uităm să ne bucurăm de prezent, uităm să fim fericiţi în acest moment, pentru că ne gândim ori la trecut, ori la viitor.
– Ne gândim la trecut şi suntem plini de regrete sau ne gândim la viitor şi suntem plini de temeri, ce o să se întâmple?
– În loc să ne bucurăm de ziua de azi.
– Da. Şi atunci am o întrebare cheie care mi-o pun întotdeauna dacă mă năpădesc gândurile – gândurile nu poţi să le opreşti!, dar atunci mă întreb: când gândesc eu asta? Acum. Vezi? Acum.
– Exact, pentru că se spune că nu poţi să te gândeşti efectiv la două lucruri deodată, deci dacă te concentrezi pe un gând pozitiv din prezent, celelalte vor dispărea încetul cu încetul. Deci până la urmă ne stă nouă în putere să ne introducem gândurile pentru că în urma procesului de gândire vom avea şi rezultate pozitive; dacă introducem un gând pozitiv vom avea un rezultat pozitiv şi o acţiune pozitivă la finalul acestui proces de gândire. Altă lecţie.
– Altă lecţie: acceptarea. Acceptarea.
– E greu… e greu să ne acceptăm în primul rând pe noi! Cred că e cel mai greu. De obicei se spune că noi suntem cei mai atenţi cu propria persoană şi nu ne iertăm, pentru că noi de fapt ştim ce am vrea să facem.
– Bine, suntem şi rodul programelor impregnate din copilărie, când de obicei părintele te critică şi vrea mult de la tine şi nu e destul, şi vrei să fii perfect.
– Dar eşti părinte. Cum ar trebui, din punct de vedere al medicului, dar nu numai, şi a persoanei preocupate de dezvoltare personală, cum crezi că ar trebui să fie părinţii din ziua de azi? Apropo de aceste programe pe care noi le-am primit şi le dăm şi noi mai departe copiilor noştri.
– Eu am conştientizat de faptul că am făcut nişte greşeli în…
– Toţi facem.
– Şi una din greşelile pe care mi le-am reproşat a fost că am dat în aceeaşi clasă gemenii. Şi veşnic i-am comparat unul cu celălalt, ceea ce i-a făcut să nu fie „independenţi”, cum s-ar spune. Eu îi luam la pachet.
– Ca să înţeleagă toată lumea, ai doi copii gemeni, o fetiţă şi un băiat. Şi ai recomanda să nu se întâmple lucrul ăsta?
– Da. Eu aş recomanda ca, dacă sunt doi gemeni, să fie în clase paralele.
– Interesant. Ar trebui să vă gândiţi la această opţiune.
– Şi atunci, ajutată de o psiholoagă, le-am cerut iertare.
– Când? Că şi asta e important.
– Le-am cerut iertare când am conştientizat eu, deci acum, după moartea soţului meu. Şi le-am scris câte o scrisoare în care le-am spus ceea ce-mi reproşez eu în educaţia lor, ce calităţi au şi le-am spus că eu sunt aici oricând ca să-i sprijin şi fiecare să-şi ducă mai departe calităţile lor. Pentru că, deşi sunt gemeni, fiecare are alte calităţi şi alte defecte.
– E perfect normal până la urmă.
– Deci nu i-am mai luat „la pachet”.
– Au suferit?
– Da, cred că au suferit. Pentru că mereu eu i-am comparat, i-am luat „la pachet”.
– E mai simplu aşa, doi în un!
– Da, pentru mine era mai simplu, dar pentru ei nu.
– Aşa este, pentru că fiecare dintre noi avem anumite…
– Deci apropo de iertare.
– Da, şi să nu ne fie frică să cerem iertare.
– Şi eu care recomand spectatorilor, telespectatorilor, dacă au ceva să-şi reproşeze, să scrie o scrisoare.
– Şi s-o şi trimită!
– S-o şi trimită. De exemplu, am conştientizat că am avut nişte greşeli faţă de părinţii mei şi mi-am cerut iertare.
– Toţi, toţi greşim faţă de părinţii noştri. Tot în scris.
– Deci este o metodă bună. Apropo, trecem la metode. Care ar fi metodele pe care le aplici, pe care le-ai aplicat, pe care le-ai recomandat pacienţilor şi care le aplici în fiecare zi?
– Deci în primul rând conştientizarea. În fiecare clipă să-mi dau seama că sunt în prezent, să mă bucur de el, să nu migrez în trecut sau în viitor. E cel mai important. Îmi pun întrebarea: când gândesc eu asta? Acum! A doua metodă pe care o aplic este programarea.
Programarea anuală şi lunară. Anuală, pe 31 decembrie îmi scriu tot ce vreau să fac în anul următor.
– Defalcat în fiecare lună?
– Pe trimestre şi pe capitole. Pe sănătate, pe vitalitate, pe cunoştinţe, pe prosperitate…
– Cât de important crezi că este acest proces de a scrie, de a materializa în scris gândurile pe care le ai şi clarificat? Când le scriem le şi clarificăm.
– Este foarte important, pentru că dacă mă uit… asta scriu de vreo cinci ani, şi dacă mă uit la cât s-a împlinit – mai mult de 80% s-au împlinit.
– Inclusiv banii?
– Inclusiv bani.
– Că până la urmă acum cred că toată lumea se gândeşte la sănătate şi bani. Să fim sănătoşi şi să facem bani.
– Prosperitatea, gândiţi-vă că Universul, Dumnezeu, are de toate. El nu ia de la mine ca să-ţi dea ţie, eu cer de la El, de la Creator.
– Ai trecut prin momente de genul ăsta când ai simţit nevoia unui ajutor? L-ai cerut, l-ai primit?
– Da, asta Niculina şi în primul rând Biblia ne învaţă. „Cere şi ţi se va da”. Iar cerinţa ta trebuie să fie clară şi ca şi cum s-ar fi împlinit.
– Sigur că da, asta spune chiar şi Iisus, cum să ne rugăm ca şi cum deja am fi primit acel lucru. Dar noi uităm lucrurile astea. Noi tot rămânem la nivelul de solicitare şi poate ar trebui să trecem la cel de mulţumire că deja am primit acel lucru.
– Păi întotdeauna când fac o cerere, la sfârşit mulţumesc pentru ceea ce am. M-ai întrebat dacă am experimentat privind banii, nu?
– Da, până la urmă toţi avem nevoie de bani!
– Eu, mulţumesc lui Dumnezeu că întotdeauna când am pus în gând că aş avea nevoie, atunci s-a împlinit şi s-a avut, adică am avut. Deci se poate. Prima experimentare pe care am făcut-o cu ajutorul afirmaţiilor a fost când eram în timpul crizei din 2018, aveam un credit bancar foarte mare şi ni se reduseseră salariile cu 25% şi cam era destul…
– Experienţă normală pentru mulţi români.
– Da. Şi atunci tocmai Niculina ne învăţa cum să chemăm prosperitatea. Şi era formula aşa: „Eu sunt dintotdeauna, credite bancare achitate.”, de 21 de ori timp de 29 de zile, pentru ca să ne creăm noi relee neuronale.
– Deci, din nou, sunt foarte importante aceste relee neuronale, e foarte important să le creăm, să fie pozitive, pentru că tot la fel de uşor se crează şi cele negative. Creierul nu face diferenţa dintre pozitiv şi negativ.
– Da. Deci noi trebuie să ne scriem un noi „soft”, un noi program. Iar acest nou program se înscrie prin afirmaţii.
– Deci recomanzi afirmaţiile.
– Eu am practicat afirmaţiile şi s-au împlinit sută la sută.
– Deci ţi-ai achitat datoriile, să înţeleg!
– Mi-am achitat datoriile. Am mai avut un dezechilibru când a murit soţul meu şi când a trebuit să mă organizez singură, să plătesc nişte dări, nişte împrumuturi, şi atunci a venit creşterea salariilor doctorilor. Ceva nesperat!
– De obicei aceste lucruri nu suntem noi în măsură să le direcţionăm cum să apară în viaţa noastră, noi doar trebuie să lansăm solicitarea.
– Da, dar am conştientizat şi am mulţumit imediat.
– Asta da.
– Ceea ce mai recomand este dăruirea. Deci dacă am primit, am şi dăruit.
– Pentru că până la urmă energia trebuie să meargă mai departe, nu trebuie s-o oprim.
– Şi cuvintele au o energie, şi gândurile au o energie, emoţiile au energie şi banii au energie.
– Să nu uităm acest lucru, trebuie să meargă mai departe.
– Deci trebuie să îi iubim, inclusiv banii. Noi avem nişte programe că „banii sunt murdari”, că „banii se câştigă greu”, că trebuie să curgă sudoarea. Toate trebuie date deoparte.
– Deci trebuie să gândim pozitiv: putem obţine bani uşor.
– Putem obţine bani uşor prin programare, prin cuvinte.
– Suntem propriul nostru programator până la urmă, ne facem singuri softul şi vom trăi după acest soft.
– Da, dar trebuie totdeauna să ştim ce vrem.
– Să nu ne schimbăm.
– „Eu sunt dintotdeauna, trai uşor şi bun.”
– Deci asta este solicitarea, şi restul vin.
– Da, sau „eu merit dintotdeauna să trăiesc uşor, frumos şi bine”.
– Aici cu meritatul, într-adevăr trebuie să conştientizăm acest lucru. Creatorul ne-a făcut să fim iubiţi, să iubim şi să fim fericiţi. Noi suntem cei care ne complicăm viaţa, noi suntem cei care tot timpul urmărim cu totul altceva decât ceea ce ne face fericiţi.
– Dar acum trebuie să revenim şi la faptul că noi moştenim din credinţele strămoşilor noştri, Legea karmei. Şi atunci de asta spun că „merit”, pentru că cine ştie ce blestem o fi fost sau cine ştie ce credinţă a unuia din strămoşii mei a fost chestia asta. Şi atunci eu trebuie să întorc şi spun: „Eu merit dintotdeauna să trăiesc uşor, frumos şi bine.”.
– La ce evenimente ai participat sau participi în acest moment de dezvoltare personală?
– Acum urmez un curs care se numeşte „Noul meu eu, 108”, care are drept scop deschiderea unor porţi, metaforic: minte, corp, emoţii, energii, pentru ca ceea ce trăiesc privind vitalitatea, privind informaţiile, privind dezvoltarea personală să manifest mai uşor. Cu alte cuvinte, să manifest mai uşor compasiunea, să manifest mai uşor recunoştinţa. Eu, apropo de chestiile astea, este iar un ritual pe care eu îl fac în fiecare zi la masă, şi de fiecare dată îmi aduc aminte de modul cum bunicii mei binecuvântau masa, obicei pe care eu l-am pierdut de mult, dar l-am recăpătat. În sensul că, întotdeauna în faţa farfuriei de mâncare mulţumesc tuturor celor care a făcut posibil ca acea mâncare să fie în faţa mea. Mulţumesc cerului, pământului, soarelui, apei, lui Dumnezeu în primul rând, şi invit toate spiritele de lumină să participe cu mine la masă. Descarc toate energiile negative ale acelei mese, ale acelor bucate, o binecuvântez cu semnul crucii, o încarc cu pace, cu iubire, cu înţelegere, cu armonie şi omenesc, să fie spre sănătatea corpului meu.
– Până la urmă acea energie o cureţi de partea negativă şi consumi numai partea pozitivă. Pentru că intră…
– Da. Are foarte mare importanţă mereu dăruirea, să dăruim.
– Şi de aceea cred că, după masă mai vin şi alte evenimente din viaţa noastră pe care trebuie să le luăm şi să le tratăm omeneşte, dar să vedem că de fapt sunt nişte întâmplări care vin către noi, trebuie să le îmbrăţişăm, trebuie să iertăm atunci când este nevoie, pentru că se spune că sunt nişte lecţii pe care noi am venit pe pământ să le învăţăm.
– Tot timpul mă întreb: ce am eu de învăţat din asta?
– E foarte important să nu privim cu răutate, să nu privim cu ură către ceea ce ni se întâmplă, să fim deschişi, exact cum spui, să vedem ce avem de învăţat, pentru că se spune că Universul, dacă nu înveţi din prima, îţi va repeta acea lecţie până o înveţi.
– Legea karmei.
– Ideal ar fi să o înveţi din prima.
– Dacă nu o repeţi şi o repeţi. Şi atunci, decât să trăieşti din greu, mai bine să trăieşti „uşor, frumos şi bine”.
– Da, dar pentru asta trebuie să înţelegem că ar fi foarte bine să ne acceptăm pe noi aşa cum suntem, să acceptăm pe cei din jurul nostru…
– Să nu judecăm.
– Da, asta e cel mai greu, să nu judecăm, pentru că de când ne naştem începem să judecăm. Ne judecăm părinţii de multe ori, colegii, prietenii…
– Să ne comparăm…
– Exact, pe noi ne judecăm. Care sunt cărţile care te-au deschis? Mi-ai spus două. În momentul de faţă citeşti? Eşti pasionată de această lectură de dezvoltare personală? Acum, cel puţin în pandemie, a fost o explozie.
– Da, a fost o mare explozie, dar şi trăim într-o viteză mare, în care vrei să faci două lucruri deodată. Acum am descoperit podcasturile şi le ascult cu foarte mare plăcere.
– Sper şi ascultătorii noştri să facă acest lucru.

Episodul 3 - Podcastul lui Radu Prisacaru - Vindecarea Sufletului incepe de la Suflet

– M-ai întrebat ce carte am citit ultima dată? „Descoperă-ţi amintirile ascunse şi adevăratul eu”. Este o carte a unui medic, Menis Yousry, şi să-ţi povestesc cum am ajuns să o citesc, că e foarte drăguţ. Am fost într-o excursie şi am fost cazaţi la un hotel în Suceava. Pe noptieră era câte o carte. Şi întâmplător, la mine era această carte despre „Descoperă-ţi amintirile ascunse şi adevăratul eu”. Şi am fost atât de pasionată de ea încât m-am dus la recepţie să întreb ce-s cu cărţile acolo şi dacă nu pot s-o cumpăr. Şi atunci am aflat că proprietarul acelui hotel era preocupat de dezvoltare personală, este domnul Mandache, sunt doi fraţi gemeni din Suceava, şi că el în holul hotelului are o bibliotecă numai cu cărţi de dezvoltare personală, la care vizitatorii din hotel se duc şi răsfoiesc cărţile sau pot cumpăra cărţile. Totul este, în această carte pe care am citit-o, să nu te laşi prins de trecut şi să nu-ţi retrăieşti mereu trecutul, adică să trăieşti în prezent şi faptul că în timpul dezvoltării noastre mintea se dezvoltă mereu ca să te apere de eventualele vulnerabilităţi din mediul înconjurător. Şi la un moment dat, mintea asta, dacă tu tot trăieşti în trecut, ajunge în loc să te apere, să-ţi fie o închisoare.
– Vreau să terminăm cu acest lucru foarte important: mintea noastră poate deveni o închisoare. Am să vă prezint o carte pe care o voi face cadou celui care ne va pune pe site sau pe podcast sau pe canal de youtube cel mai drăguţ şi cel mai interesant comentariu, vreau să vă invit marţi la ora 18:00 să revedeţi această emisiune, dacă nu aţi văzut-o de la început, şi cu siguranţă ne vedem din nou la Podcastul lui Radu Prisăcaru duminica viitoare.
Mulţumesc Rodica, mulţumesc tuturor celor care ne-au urmărit şi ne-au ascultat.

Episodul 3 - Podcastul lui Radu Prisacaru - Vindecarea Sufletului incepe de la Suflet

Aboneaza-te Acum la acest CANAL VIDEO!

Aboneaza-te Acum la acest PODCAST!

Inscrie-te Acum in Grupul Podcastul lui Radu Prisacaru

Branding Personal, Dezvoltare Personala, Coaching, Marketing Online & NLP in Iasi & Moldova & Romania