Radu Prisacaru

Ce trebuie de faci si sa nu faci la Scoala de Soferi - Dezvoltare Personala

Episodul 4 - Podcastul lui Radu Prisacaru - Dezvoltare Personala prin Scoala de Soferi

Invitat: Virgiliu Cisman

Aboneaza-te Acum la acest CANAL VIDEO!

Aboneaza-te Acum la acest PODCAST!

Inscrie-te Acum in Grupul Podcastul lui Radu Prisacaru

Inscrie-te Acum in Grupul Reinventeaza-te si Mergi mai Departe

Inscrie-te Acum in Grupul Expertilor in Branding Personal din Romania

Citeste Intreg Articolul

Ce trebuie de faci si sa nu faci la Scoala de Soferi - Dezvoltare Personala

"Virgiliu, un instructor auto altfel, care ne va spune acum cum îi pregătește el din punct de vedere a abilităților, dar și a dezvoltării personale pe studenții cu care lucrează în fiecare zi. Și o a doua întrebare care va veni: Ce trebuie să facă studenții după ce termină o oră cu tine? Dar s-o luăm pas cu pas.

Virgiliu: Da, bineînțes, gradual!

Radu: Exact:

Virgiliu: Da. Vreau să fac o paranteză înainte de asta și să spun: cred că este o situație mondială, aș putea spune, cu verbul acesta a asculta, Radule.

Radu: Cel mai greu, nu?

Virgiliu: Da! Cred că avem …

Radu: Și să ascultăm conștient! Asta e și mai greu!

Virgiliu: Este foarte, foarte dificil. Fiecare crede că el este, într-adevăr, el este bun în ceea ce face, în arealul lui, în domeniul lui, însă în momentul în care a venit în domeniul meu …

Radu: Ar trebui să asculte.

Virgiliu: Da, vom vorbi și despre ascultat, despre chestia asta, însă ideea că, până să asculte, este important să mă audă. De fiecare dată m-am obișnuit cu elevii să vorbesc ușor mai răspicat, pentru a fi auzit și să fiu înțeles. Am fost la niște cursuri într-o tabără o dată și mi s-a părut o chestie super tare asta, cu repetarea. Am observat că …

Radu: Repetarea e mama învățăturii.

Virgiliu: Da, da! E chestia nonstop, nonstop elevii mei îmi spun da, da, da; foarte, foarte rar îmi spun „nu înțeleg”. Pentru mine asta este o utopie, eu nu pot înțelege chestia asta. Cum sunt atât de bun încât să mă fac înțeles întru totul? Eu nu pot să cred lucrul acesta! Și de fiecare dată îi pun să repete. Îți dau un exemplu: am făcut o parcare și vreau să ieșim din parcare și-i spun: sunt o înșiruire de cuvinte aici, să ne înțelegem, și am să spun ieșim din parcare și facem la dreapta sau ieșim și facem parcare la următoarea mașină.

Bineînțeles că el iese în direcția total opusă, cu toate că îi și arăt direcția uneori și îl întreb: Să ne oprim puțin. Spune-mi, te rog frumos, ce ți-am spus. Ieșim și … Asta-i ideea, aici vreau să ajung, este necesar să ascultăm ceea ce ni se spune, cu siguranță și eu, dacă voi ajunge într-un alt domeniu, este posibil să am aceleași situații, însă eu știu că mă voi corecta și voi lucra înspre binele meu cu alte cuvinte.

Îmi doresc ca și la voi să fie la fel, să fiți mai implicați. Mie mi se pare normal: eu dacă merg undeva și plătesc niște servicii, să fiu implicat, să cer niște lămuriri persoanei care mă învață. Sincer să fiu, nu prea primesc întrebări de la voi și acesta este un semn de întrebare.

Eu nu înțeleg din ce cauză, de unde este jena asta a nu întreba.

Radu: Cred că vine din școală, în primul rând, pentru că școala pe noi ne învață numai să luăm de-a gata și să nu punem întrebări: de ce trebuie să învăț, de ce trebuie să învăț acest lucru, cu ce mă ajută acest lucru și cred că vine din școală, pentru că, dacă la un moment-dat ridici mâna și pui o astfel de întrebare, vei fi luat atât de profesori, cât și de colegi la un moment-dat chiar în râs și cred că școala noastră mai are încă de lucrat mult cu profesorii în primul rând, dar și cu elevii, pentru a-i pregăti pentru viitor.

Inclusiv lucrul ăsta, faptul că programul nostru, în creierul nostru, ne spune că nu trebuie să întrebăm, pentru că ne facem de râs. Nu ne facem absolut deloc de râs. Până la urmă, așa acumulăm informații, punând întrebări. Dar este un pas, pentru că în momentul în care ai pus o întrebare deja te cobori un nivel mai jos în ochii tăi sau în ochii celorlalți. Și majoritatea oamenilor cred că de asta nu fac acest lucru, pentru că au o mică jenă, au o mică problemă în a se coborî chiar în ochii lor. Până la urmă, cred că asta contează cel mai mult și spun:

Lasă că îmi voi da eu seama pe drum!

Dar câteodată, mai ales când e vorba de …, nu numai de tine, dar și de cei din jurul tău, ar cam trebui să pui aceste întrebări. Deci, cred că ar trebui făcut acest pas.

Virgiliu: Da, foarte, foarte tare, conştientizarea asta şi-ţi mulţumesc. Da, chestia asta că a venit din şcoală, acum mă gândesc că, într-adevăr, aşa este!

Radu: Şi poate chiar şi de la părinţi. Să nu uităm: un copil de trei-patru anişori când te întreabă: Da’de ce se întâmplă lucrul acesta? Da’ de ce? La un moment dat îți pierzi răbdarea.

Virgiliu: De ce are cerul stele? De ce strălucește soarele?

Radu: Exact! Și noi nu suntem pregătiți de cele mai multe ori să avem astfel de răspunsuri și recunosc că poate nu ne-am pus niciodată întrebări: de ce are cerul stele?, dar cred că ar trebui să fim puțin mai deschiși față de întrebări, față de unele profesii care se ocupă cu aceste întrebări, chiar cum ai spus, cu aceste cursuri care, de fapt, asta ne forțează să ne deschidem mintea către alte oportunități, către alte întrebări, către alte drumuri, pentru că avem un drum fiecare dintre noi, dar există de multe ori bifurcații.

Și aici vreau să te întreb: Ce trebuie să facă, în cazul tău, cum îi înveți pe studenți, ce trebuie să facă după ce termină ora cu tine?

Virgiliu: Cel mai important lucru în momentul când au terminat ora, înainte de a termina ora, chiar aici aș fi vrut să mai punctez puțin.

Radu: Da, te rog!

Virgiliu: Da, ideea este să fie prezenți cu mine.

Radu: Cel mai complicat, poate.

Virgiliu: Da, ai spus foarte bine.

Radu: Focusare și prezență.

Virgiliu: Da.

Radu: Trebuie să înțelegem: asta doar noi putem să o facem, nimeni…, deci tu nu poți să îți aduci un student în stare de prezență.

Virgiliu: Exact! Ba da, reușesc, reușesc oarecum, însă la un moment-dat îți dau, îți fac o simulare scurtă: ne apropiem de o intersecție unde este necesar să facem un viraj la stânga, însă, în acea intersecție este interzis virajul la stânga și înainte de intersecție este un indicator mare de viraj la stânga. Cu siguranță eu îi voi spune și elevii mei știu lucrul acesta că eu vă voi spune și vă voi și arăta că în intersecție vom face la stânga.

Eu nu v-am spus și nu am dreptul să vă bag pe o stradă cu sens interzis, însă tu este necesar, ca elev, să vezi indicatoarele. Tu mergi, eu îți pun frână, mergem mai departe și îți explic și te întreb: Poți să-mi spui și mie din ce cauză ai vrut să faci la stânga? Și începem să mergem pe firul întrebării de ce, care mi se pare extraordinar de tare chestia asta cu mersul pe firul întrebării de ce.

Ce trebuie de faci si sa nu faci la Scoala de Soferi - Dezvoltare Personala

Și îl întreb, mă rog, mulți mă întreabă: cum adică?, uite așa! …, de ce ai vrut să faci la stânga? Pentru că nu am văzut! Super! Începe comunicarea! Da’ de ce nu ai văzut? Nu știu! Eu îl ajut: Pentru că nu te-ai uitat! Bun! Acum îl întreb din nou: Da’ de ce nu te-ai uitat? Deja e block acolo! Pentru că aveai viteză! De ce aveai viteză? Și începem să mergem încet, încet, pe firul întrebării.

Radu: La cald.

Ce trebuie de faci si sa nu faci la Scoala de Soferi - Dezvoltare Personala

Virgiliu: Exact! Pentru că nu am redus viteza. De ce nu am redus viteza? Și-acum ajungem la ceea ce spuneai tu ce ar fi necesar să facă un elev. Eu elevilor mei, și cu siguranță și alții, dau niște materiale. Eu le scriu acolo totul, ce este necesar, dar cu toate că și în legislație, și în cod este scris când ne apropiem de o intersecție este necesar să reducem viteza, să ne uităm, pentru a ne putea pregăti pentru eventualele situații care apar în intersecția aia. Elevul meu, neam … și cred că nu numai elevul meu.

Nu vreau să vă defăimez, dragilor, dar chiar asta este situația. Este nevoie de stare de prezență acolo în momentul când facem orice în intersecție. Pentru că, să ne gândim la o altă situație: să spunem că este o zi în care se aliniază planetele și toți pietonii stau acasă și toate mașinile stau acasă, iar tu ai o intersecție goală și faci intersecția aia, însă tu nu ai fost în starea de prezență în anumite situații și vei intra în acea intersecție și când este aglomerată și nu vreau să-ți fac un scenariu raportat la ce s-ar putea întâmpla. De asta este foarte necesar să te bucuri de orele de conducere și să fii cu mine, dar, pentru a fi cu mine, este necesar să fii odihnit, lucru foarte important: să fii odihnit. Am avut chiar, pot să dau un exemplu, nu?

Radu: Da, sigur!

Ce trebuie de faci si sa nu faci la Scoala de Soferi - Dezvoltare Personala

Virgiliu: Am avut zilele trecute o elevă, genială de altfel, ca toți elevii mei, toți sunteți geniali într-un mod sau altul, și la un moment-dat, după câteva ședințe, nu mai dădea randament. I-am zis: Andreea, fă ceva, te rog frumos! Eu nu sunt mulțumit! Cred că nici tu nu ești mulțumită de ceea ce faci! Am văzut o schimbare pe planul ei, s-a modificat și fața, că s-a supărat pe mine e problema ei, asta este, după aia mi-a spus că nu s-a supărat, însă la următoarele trei ședințe pot să vă spun că Andreea a condus aproape impecabil.

Bineînțeles, a făcut greșeli, dar greșeli care se pot corecta și despre asta vom discuta în continuare. Este foarte important să reușești să fii odihnit la orele de conducere, că degeaba ai tu ore de conducere la ora 8, la ora 9 sau la ora 10 dacă tu te trezești când ai oră la ora 10 la ora nouă jumătate, nu ai cum, creierul tău nu este pregătit să primească informații. Este nevoie să te trezești măcar cu două ore înainte, încât creierul tău să poată primi informațiile de la mine.

Este un cumul extraordinar de mare informațional, pe care eu tot încerc să ți-l dau prin multe cuvinte, prin multe explicații, deoarece și numărul ședințelor implicit este foarte mic, sunt doar 15 ședințe de conducere, iar eu este necesar să te fac pe tine viitor conducător auto în cele 15 ședințe. Acum depinde doar de tine dacă mă lași sau nu, însă îți promit (Radule, tu m-ai întrebat ce fac cu elevii, cu o întrebare mai înainte), îți promit că te voi scoate întotdeauna din zona de confort.

Întotdeauna …

Radu: Asta nu trebuie să supere pe nimeni, pentru că atunci explorăm, atunci învățăm, atunci experimentăm și atunci trăim de fapt ceea ce se va întâmpla în trafic. Sau în viață.

Putem extinde partea asta și la viață, pentru că dacă nu suntem pregătiți, suntem, cum ai spus tu doar într-o intersecție goală, lucrul acesta nu se va întâmpla. În 99% din cazuri intersecția este plină de mașini.

Virgiliu: Da, corect!

Radu: Și pietoni, și absolut tot ceea ce trebuie!

Virgiliu: Foarte, foarte bine cum ai adus pe acest plan, cu chestia cum este și în viață, pentru că uneori îi văd, îi citesc, vorbesc cu ei. Din punctul meu de vedere, cred că acesta este atuu-ul meu prin care reușesc să-mi fac elevii apropiați sau îndepărtați, nu e cazul, mi-s apropiați toți elevii mei, îi iubesc pe toți. Voi sunteți uneori haotici, sunteți dezorganizați și vă întreb la un moment-dat, când avem o mică pauză după o parcare, spune-mi, te rog frumos, tu cum ești în viața reală? Tu ești o persoană haotică?

Ești o persoană organizată? Când îmi mergi încet în trafic, când toată lumea merge cu un minim 40 la oră, dar tu mergi cu treapta a doua de viteză ușurel, că nu ne grăbim nicăieri, nu avem nicio grabă. Nu, este vorba de lipsă de respect față de ceilalți participanți la trafic. E necesar să înțelegem lucrul acesta, pentru că tu ai intrat în trafic și nu traficul este necesar să se muleze după tine, ok? Tu trebuie să te mulezi, este necesar să te mulezi după trafic și să mergi, să ai fluiditate în mers.

Ce trebuie de faci si sa nu faci la Scoala de Soferi - Dezvoltare Personala

Te întreb după aia: De ce îți este frică? Este nevoie să ai curaj în viață. Și pentru a avea curaj și a ieși din zona de confort am gășit o chestie super tare pe care am realizat-o zilele trecute, acum de câtva timp: este necesar să faci sport! Radule, îmi permiți să spun lucrul acesta, pentru că mie mi se pare, din punctul meu de vedere, o chestie …

Radu: Te cred!

Virgiliu: … genială.

Radu: Te cred, că și eu sunt cu sportul, am făcut sport inclusiv de performanță.

Virgiliu: Este o chestie genială. Și cum să faci sport?

Nu să te duci să mergi pur și simplu, să te duci într-o formă organizată, să faci sport și ce-ți recomand eu: pentru persoanele care au frici, care nu-și pot depăși potențialul și eu nu mai pot face nimic acolo, du-te, ia-ți un personal trainer. Omul acela crede-mă că va scoate untul din tine. Tu pentru asta îi dai lui bani. Va trage de tine nonstop să te scoată din zona de confort exact cum fac și eu la rândul meu. Și vei vedea după aia ce rezultate vei avea. Crede-mă!

Radu: Deci, până la urmă, sportul ajută creierul, dar și organismul, nu?

Virgiliu: Men sana …

Radu: In corpore sano!

Virgiliu: Atât!"

Ce trebuie de faci si sa nu faci la Scoala de Soferi - Dezvoltare Personala