A merge mai departe si frica. Lady Pi

A merge mai departe si frica

“Cand mergem mai departe si cand renuntam? Sau cand o luam de la capat atunci cand am gresit?”

Zilele acestea mi-am pus aceste intrebari, intr-un context oarecare. Era evident un moment de a lua o decizie. Iar cand e sa iei o decizie, intotdeauna e greu, deoarece decizia impune responsabilitate, asumarea deciziei si ulterior trairea acestei decizii. Si apoi, la un moment X, evaluarea deciziei - daca a fost o decizie buna sau o decizie mai putin inspirata. Iar frica de a da gres uneori ne impiedica sa mergem mai departe pe calea pe care am pornit-o initial.

Frica de esec ajunge sa domine succesul pe care putem sa il avem.

Si asta pentru ca, creierul nostru este obisnuit cu situatia, o cunoaste, iar altceva, ce nu cunoaste, chiar daca ar reprezenta o situatie mai favorabila, este inlaturat. Partea din creier care ne impiedica sa mergem mai departe este creierul reptilian, creierul de supravietuire. Si astfel, se ajunge la a spune “mai bine ma opresc aici, indiferent de ce va fi”.

Dar oare nu frumusetea vietii consta in a merge mai departe, a evolua si a ne bucura de ceea ce traim? Cum putem oare depasi fricile care practic ne saboteaza sa ne manifestam adevaratul potential si sa traim ceea ce meritam? Pentru aceasta ne folosim de creierul nostru superior, neo-cortexul, prin actiuni constiente si dirijate. Vestea buna este ca, noul creier poate lua conducerea, urmand cativa pasi facuti contient.

In primul rand este important sa fii prezent.

Si atunci cand esti prezent, iti sugerez sa iti pui cateva intrebari:

Pot sa fac eu asta? (In cazul in care altii au reusit, fii sigur ca si tu POTI)
Stiu eu sa fac asta? (S-ar putea sa nu stii, insa cauta sa vezi daca gasesti persoane/materiale informative care sa te ajute sa obtii informatiile necesare pentru a trece mai departe)
Vreau eu sa fac asta, cu adevarat? (Uita-te in tine si vezi daca ceea ce doresti are legatura cu un anumit aspect care te ajuta in dezvolarea si evolutia ta, si atunci continua. Daca e ceva ce faci ca sa dea bine pentru imaginea ta, sa stii ca acel aspect este doar sa iti gadile orgoliul, si atunci mai gandeste-te).

In timp ce adreseazi aceste intrebari, fii atent la emotiile pe care le ai si noteaza acolo unde apare frica. Si cand apare acest sentiment, noteaza motivele pentru care iti este frica. Dupa ce le-ai notat, iesi la geam si ia o gura de aer, inspira-respira (fii prezent) si apoi reciteste toate aceste frici, insa fa-o ca si cum ar fi fricile altcuiva.

Si vezi daca acele frici inca exista.

In cazul in care inca le mai ai, inchide ochii si vezi cand ai mai trait o situatie similara, care ti-a activat frica respectiva, si in timp ce respiri constient, intreaba-te daca este acceasi situatie. De regula vei observa, ca frica este pentru ca ai mai trait-o, dar daca te uiti, in prezent te intalnesti cu alti oameni, alte situatii si chiar si TU esti altcineva, pentru ca de cand ai trait momentul acela, si pana acum, esti un alt om.

Poti relua acest grup de activitati, de fiecare data cand, dupa ce ai inceput ceva, vrei sa renunti. Acest parcurs presupune angajament, si perseverenta. Sa vezi mereu unde esti si cu ce te confruti. Si nu uita: continua mereu si apreciaza fiecare etapa in care esti si cat de mult ai parcurs pana atunci, chiar daca nu este nivelul la care iti doreai sa fii.

In incheiere, vreau sa va impartasesc un exemplu bun de perseverenta. Este vorba de fiica mea si ritualul de rugaciune pe care il urmeaza de cand era copil. Are rugaciunile ei pe care le spune, intr-o anumita ordine. Imi amitesc ca atunci cand avea 5 sau 6 ani, in perioada de dupa Pasti adaugase, la acestea, cantarea “Hristos a inviat!” de trei ori. Atunci cand de exemplu i se parea ca falseaza, sau daca cumva Doamne freste era intrerupta sau se incurca, relua toate rugaciunile de la capat. Astfel ca avea momente in care canta chiar si de cinci ori aceeasi cantare.

Gresea, o lua de la capat.

Se incurca, o lua de la capat, insa cu dorinta de a le finaliza. Nu a renuntat niciodata, chiar daca uneori ii era somn. Pentru mine, asta a reprezentat o dovada clara de perseverenta, de a-si indeplini sarcina.

Asta m-a determinat sa ma intreb: “Si cum as putea eu sa renunt sa actionez si sa pierd momente viitoare, pe care eu mi le doresc, doar pentru ca, pentru moment, nu vad linia orizontului sau pentru ca m-am impotmolit?! Continua.”

Tu ce faci Continui sau Renunti?

Lady Pi