Reinventeaza-te si Mergi mai Departe
De la Scoala de Soferi la Cursuri de Dezvoltare Personala cu Niculina Gheorghita - www.raduprisacaru.ro
Episodul 4 - Podcastul lui Radu Prisacaru - Dezvoltare Personala prin Scoala de Soferi
Invitat: Virgiliu Cisman
Abonați-vă la acest canal. Dați subscribe la canalul de video și de podcast.
Aboneaza-te Acum la acest CANAL VIDEO!
Aboneaza-te Acum la acest PODCAST!
Inscrie-te Acum in Grupul Podcastul lui Radu Prisacaru
Branding Personal, Dezvoltare Personala, Coaching, Marketing Online & NLP in Iasi & Moldova & Romania
Radu Prisacaru – contact@raduprisacaru.ro – 0727661799
Inscrie-te Acum in Grupul Reinventeaza-te si Mergi mai Departe
Inscrie-te Acum in Grupul Expertilor in Branding Personal din Romania
Citeste mai multe despre Branding Personal
Planifica o discutie Video sau Audio – Gratuit primele 30 minute
"am zis să îmi mai găsesc un hobby. Aici e partea cea mai interesantă! Hobby-ul meu a fost să dansez.
Am fost la …, voi spune pe post cum se numește: Universul Latino Dance, e cea mai mare comunitate din Iași. Acolo am învățat să dansez și, la o serată dansantă, așa le spuneam noi, erau serate dansante, unde dansam, două prietene dragi m-au întrebat la un moment-dat: Virgiliu, tu nu ai vrea să mergi la niște cursuri de dezvoltare personală?
Ce să spun? Întotdeauna am fost deschis pentru situațiile astea, am simțit că este ceva cu mine. Întotdeauna mi-a plăcut să înțeleg oamenii, să-i ajut. Bineînțeles, când eram pe partea de taximetrie, eram mai mult în ideea de salvator.
Radu: Da!
Virgiu: Și …, da, m-am dus la cursurile alea de dezvoltare personală. Acel declic din viața mea. Cursurile de dezvoltare personală au fost la psihologul clinician Niculina Gheorghiță, care atunci era în Iași, a fost foarte, foarte tare și voi rezuma situația să spunem când am intrat la cursuri acolo erau vreo 30 de femei și eu eram singurul bărbat. Pentru mine, a fost o situație super jenantă. Stăteam acolo, mă uitam și mă gândeam: Ce caut eu aici?
Radu: Erai în afara zonei tale de confort?!
Virgiliu: Întru totul, Radu, întru totul! Nu așteptam decât să vină pauza, pentru a putea pleca, pentru că cineva a gajat pentru mine, mi-a spus că nu poți să pleci așa, pur și simplu. Bun …, nu a venit pauza, Radu!
Radu: Surpriză!
Virgiliu: Da! Din păcate, nu a vent pauza, ci a venit chiar Niculina Gheorghiță. Ei, vreau să-ți spun că din momentul ăla cred că acela a fost declicul meu.
Femeia aia, cu graiul ei moldovenesc așa și cu stilul ei de a vorbi și de a explica lucrurile cu o blândețe nemaiîntâlnită, a început să-mi ridice din ce în ce mai multe întrebări. Plus prima chestie, care a fost cea mai tare: ne-a dat la fiecare o foaie și ne-a spus: Vă rog frumos să vă treceți trei lucruri pe care vi le doriți!
Primul lucru pe care l-am scris a fost să-mi găsesc femeia potrivită pentru mine, pentru că nu îmi este rușine să recunosc și să spun în fața camerei că am avut eșecuri sentimentale, pe plan relațional.
Radu: Ca toată lumea, de altfel!
Virgiliu: Da!
Radu: Nu ești nici primul, nici ultimul, nici singurul!
Virgiliu: Corect! Însă, din punctul meu de vedere, este necesar să le acceptăm!
Radu: Așa este!
Virgiliu: Toate lucrurile din viața noastră.
Al doilea lucru: să am o relație deosebită cu băiatul meu. Am un băiat de 20 de ani.
Radu: Să-ți trăiască!
Virgiliu: Mulțumesc, asemenea!
M-am gândit mult tare de tot la cuvântul ală: „implicare”. Crede-mă! Nu știu, că-mi amintesc și acum lista de dorințe, o am și acum acasă: instructor auto implicat. Sincer să fiu, creed că nu știam ce conotații are acest cuvânt. Abia după aia.
Radu: Păi, de asta ne dezvoltăm personal, pentru a înțelege definițiile în primul rând a termenilor, dar și pentru a umple acele goluri, pentru că ai spus de câteva întrebări care ți-au fost ridicate, întrebările deja le aveai în tine, numai cred că în momentul acela ți-a fost dat deoparte vălul și ai început să vezi mai clar, pentru că, până la urmă, asta se întâmplă în momentul în care intrăm în introspecție și începem să ne punem noi întrebări sau alții care se pricep la acest lucru să ne adreseze întrebări.
Virgiliu: Măi, am plecat, că a durat circa cinci ore, șase ore! Nu, n-am mai plecat. O chestie foarte, foarte tare: la cursul acesta de dezvoltare personală îmi amintesc că la început Niculina ne-a explicat în felul următor: Eu vă dau undița și vă învăț să pescuiți! Voi, după aia, este decizia voastră ce faceți! Și foarte important să nu intrați în …, cum să-i zic, că am un lapsus …
Radu: În rutina …
Virgiliu: Da!
Radu: De zi cu zi …
Virgiliu: Da, da!
Și în atașament față de mine. Și ne-a dat de fiecare dată teme, exerciții de făcut. Drumul a fost extraordinar de dificil.
Virgiliu: Da.
Radu: Cred că-s cele mai grele drumuri: drumul de autodescoperire, în primul rând.
Virgiliu: Da, uite, raportat la chestia asta, am observat că este un trend acum: toată lumea face cursuri de dezvoltare personală. Eu mai merg și cu altceva: și toată lumea face școala de șoferi. Este foarte important, din punctul meu de vedere, ce faci după aceste cursuri de dezvoltare personală.
Radu: Așa este.
Repet, din punctul meu de vedere. Contează ce fel de om vei ajunge după aia și cum lucrezi cu tine. Eu, din punctul meu de vedere, după ce am început cursurile de dezvoltare personală, nu m-am oprit și am continuat să merg și am mers timp de ani de zile și am lucrat non stop cu mine, însă, să revin la partea cea mai importantă: prima dorință, mi-am amintit acum, este cea de pe plan sentimental, care mi s-a îndeplinit și poate că-i funny chestia asta: mi s-a îndeplinit în prima lună și unde mi s-a îndeplinit? Chiar la Universul Latino.
Adică persoana cu care sunt acum: soția mea, iubita mea, oricum i-aș putea spune, prietena mea, am dansat de atâtea ori cu ea fără să-mi dau seama că ea va fi persoana de lângă mine, întotdeauna. A fost ceva wow toată legătura noastră și este toată conexiunea noastră și după aia a început și ea să meargă cu mine la cursurile de dezvoltare personală. De asta spun că relația este una magnifică între noi. Uneori nici nu mai vorbim, ne transmitem …
Virgiliu: Exact, da, da! … Ne transmitem anumite semnale. Și încă o chestie foarte importantă raportat la ceea ce spuneai tu că ne ducem puțin în viitor, îmi amintesc când băiatul meu avea 14 ani, cam acum cu vreo câteva luni înainte de a începe cursurile de dezvoltare personală, eu fiind divorțat, el a venit la mine și stăteam pe canapea și el se uita la mine și la un moment-dat i-am spus copilului meu: Hai, măi, spune și tu ceva, Vlad!
Cam cât de jenante ar putea să fie lucrul acesta din punctul de vedere al unui părinte? Eu, spun eu lucrul ăsta, pentru mine a fost o palmă pe care mi-am dat-o singur și mi-am dat seama că nu e ok să-i spui copilului tău: Hai, măi, spune și tu ceva, Vlad! Când vrei să-l scoți să-l faci să vorbească, dar eu mi-am dat seama că nu era doar să-l scot să vorbească, nu știam eu ce să mai spun.
Radu: Da, pentru că, până la urmă, lupta pe care o ducem este o luptă constantă și este o luptă cu noi înșine. Noi suntem cei care trebuie să facem schimbarea, noi trebuie să fim persoana pe care trebuie să o schimbăm, pentru a deveni cea mai bună variantă a noastră, din acel moment. Mai mult ca sigur, tot timpul se poate mai bine. Nici nu trebuie să fim perfecționiști, pentru că, altfel, nu vom fi niciodată fericiți, dar trebuie să înțelegem că, la un moment-dat, putem fi cea mai bună variantă a noastră.