Echilibrul

Echilibrul

Într-o dimineață liniștită de vară, am vizitat apartamentul bunicului meu Dumitru, situat în Iași, un oraș plin de istorie și frumusețe. Bunicul, un om înțelept și cu o vastă experiență de viață, m-a întâmpinat cu zâmbetul său cald și privirea blândă.

Stând pe balconul său, care era plin de flori în ghiveci și cu o priveliște splendidă a orașului, am început să discutăm despre viață. Aici, bunicul a început să-mi povestească despre importanța echilibrului în viață. Mi-a spus că echilibrul este ca un copac vechi: rădăcinile sale adânci îi permit să rămână ferm în fața furtunilor.

Mi-a explicat că echilibrul nu înseamnă doar a sta drept pe două picioare, ci și a avea un echilibru emoțional, mental și spiritual. A vorbit despre cum a învățat, în timpul vieții sale, să echilibreze munca cu odihna, seriozitatea cu umorul și momentele de singurătate cu cele petrecute în compania celor dragi.

Îmi amintesc cum mi-a arătat un exercițiu simplu, dar profund: să stau pe un picior, cu ochii închiși, și să simt cum corpul meu caută echilibrul. Această lecție simplă m-a făcut să înțeleg că echilibrul este un proces activ, o căutare constantă.

Bunicul mi-a împărtășit și povești din tinerețea sa, despre cum a navigat prin provocările vieții, găsind întotdeauna o cale de mijloc între extreme. Mi-a vorbit despre importanța adaptabilității și a răbdării, două calități esențiale pentru menținerea echilibrului.

Pe măsură ce timpul trecea, am înțeles că lecțiile de echilibru ale bunicului meu nu erau doar despre poziția corpului, ci despre un mod de viață. Am plecat acasă simțindu-mă mai înțelept și mai pregătit să înfrunt provocările vieții cu un nou sens al echilibrului.

Aboneaza-te Acum la acest CANAL VIDEO!

Aboneaza-te Acum la acest PODCAST!

Inscrie-te Acum in Grupul Podcastul lui Radu Prisacaru