La ce sa te astepti cand astepti? Lady Pi

La ce sa te astepti cand astepti? What to expect when you are expecting?

Motto:

"Oamenii asteapta toata saptamana sa vina vineri, tot anul sa vina vara si toata viata sa vina fericirea."

Tu ce astepti?

Nu sunt insarcinata 😉 , daca la asta va duce cu gandul titlul acestui articol (stiu ca e titlul unui film). Insa mi-a placut jocul de cuvinte si faptul ca reflecta exact ceea ce vreau sa dezbat astazi: faptul ca atunci cand astepti ceva trebuie sa stii ca orice asteptare nu e doar o asteptare- ci implica anumite actiuni/ riscuri.

Deci astazi voi vorbi despre asteptari si despre cum anume ele ne influenteaza viata, si in mare masura bucuriile vietii. Asteptari pe care le avem noi de la altii sau de la noi insine, si asteptari pe care altii le au de la noi.

In cazul asteptarilor pe care le avem noi de la altii - totul incepe prin construirea in mintea noastra a unor scenarii, de la mici scenarii, precum “o sa duca galeata/ o sa imi deschida usa la masina cand cobor/ o sa ma astepte de ziua mea cu un buchet mare de trandafiri galbeni”, pana la scenarii- chiar scenarii de viata “ma va face fericita”.

Si asta e cumva visul nostru - asteptam ca ceilalti sa faca o actiune- actiune care o sa ne faca fericiti. In cazul in care acea actiune nu are rezultatele pe care noi le-am proiectat, suntem tristi, suntem dezamagiti de ceilalti. Cu cat scenariile sunt mai marete (si cu atat mai vagi), cu cat ne-am conditionat mult fericirea noastra de indeplinirea acelui scenariu, cu atat neindeplinirea acestuia se traduce intr-un esec pe care il simtim pentru noi. In concluzie, punem visele noastre in carca altor persoane.

Punem fericirea noastra in puterea altora.

Si ma intreb: “de ce oare cineva ne-ar cara noua visele in spate? Oare nu are fiecare propriile vise?”. Cel mai rau este atunci cand, chiar daca avem aceste asteptari, nu le comunicam celuilalt. Admit ca exista posibilitatea sa ceri cuiva sa faca ceva, atunci este o dorinta exprimata. Insa exista, si cu totii stim, scenarii pe care ni le facem in mintea noastra si asteptam ca ceilalti sa ne ghiceasca cumva ce am vrea noi.

Parca atunci cand ne exprimam dorintele/asteptarile cu voce tare asupra celorlalti- ne exprimam dorintele proprii, celalalt poate reactiona si poate reactiona si negocia, putem astfel afla parerea ceiluilalt- si ne dam seama unde ne stabilim pragul de asteptari (stii ca exista riscul ca celalalt sa nu faca actiunea respectiva si nu iti pui atat de mult speranta, nu ai o asteptare atat de mare, iar neindeplinirea actiunii, nu produce atat de multa dezamagire). Insa in cazul in care nici macar nu ne exprimam dorintele, uneori ne imaginam si dorim chestii exagerate, pe care le punem in carca celorlalti. Si care credeti ca este rezultatul cand “scenariul” respectiv nu se materializeaza?

Ati ghicit - Suferinta.

Lucru care este eronat. Asadar, cand ne incredintam fericirea noastra in mainile altora, cand avem asteptari de la ei, ca fericirea noastra o legam de o actiune de indeplinit de catre altii, trebuie sa ne asteptam la dezamagiri. Cum avem oare impresia ca altcineva, pe langa faptul ca ne-ar ghici gandul, este responsabil de indeplinirea acestuia? Nu avem oare toti propriile vise de realizat?

Si cu aceasta intrebare am trecut la cealalta asteptare. Cred ca ceea ce ar trebui sa facem cu totii, este sa ne construim propriile asteptari, asteptari realiste si sa le punem in practica. In realitate, singurele asteptari pe care trebuie sa le avem sunt de la noi. Fericirea noastra sta in mainile noastre. Nimeni nu poate invata in locul nostru, nimeni nu poate fi fericit in locul nostru, deci actiunea este in mainile noastre.

Cred ca aceasta este singura cale potrivita.

Si transpunand actiunea de asteptare in actiune asupra noastra. Ce se intampla cand altii au asteptari de la noi? Ca si in cazul in care noi avem asteptari de la altii, daca asteptarile sunt verbalizate- avem ocazia sa negociem, in functie de resursele de care dispunem, si ne putem mobiliza pentru atingerea acestora. Insa ce se intampla in cazul in care credem (subliniez credem) ca altii au anumite asteptari de la noi? Incepem sa ne modelam comportamentul dupa alte scenarii pe care credem ca altii le-au proiectat asupra noastra- si aici intervine validarea noasta ca sa fim fericiti. Si iarasi ne punem fericirea noastra in mainile altora, prin validarea pe care o asteptam.

Asteptam sa ne zica colegii cat suntem de grozavi, sa ne laude sotul ca suntem bune gospodine, sa se uite iubitul la noi si sa simtim ca este incantat de felul in care noi aratam. Oare nu e important ca noi sa ne simtim bine in pielea noastra, sa avem doar asteptarea de la noi- ca noi am facut tot ce ne-a stat in putinta pentru a fi in punctul X- si sa ne bucuram unde suntem. De ce ne atarnam fericirea de ceilalti?

Poate ca toata asteptarea ar fi ca noi sa avem asteptari doar de la noi- insa asteptarea una realista si sa aiba in vedere dezvoltarea noastra si relatiile cu ceilalti. Nu suntem oare noi insine cei mai importanti de pe lumea asta?

Voi ce credeti?

Lady Pi